Copilul Meu!

Un mit inseamna poezie, iar poezia isi are adevarul ei. Copiii au nevoie de multa poezie, ca si adultii de altfel, din moment ce ei isi fac urari de craciun, nu-i asa? Ce este de fapt un lucru adevarat? Mos Craciun ne aduce atatea:si atunci nu e adevarat?
Copiii de 3-4 ani, raporteaza totul la propria persoana, astfel ca “luna merge odata cu el, fulgii de nea vin exact in palma lor, ceea ce ii inconjoara au legatura cu ei si este pentru ei, deci un egocentrism caracteristic stadiului de dezvoltare.
Animismul este de asemenea, propriu gandirii varstei de 3-4 ani. Pentru aceasta norii se misca deoarece ei “stiu” cand este soare si cand este frig. Pentru o fetita, aflata intr-o statie de metrou, stalpii au “palarie” pentru ca le e frig.
Magismul se exprima in tendinta copilului de a stabili legaturi intre fenomene care nu exista in realitate, dar prin care el crede ca va obtine ceea ce doreste. Un copil poate face urmatoarea legatura:”daca dau din picioare supa e buna”. Pentru prescolarii mici posibilul si imposibilul se suprapun, nu-si fac probleme, asa ca ei cred in forta miraculoasa a personajelor din povesti, cred in realitatea lui Mos Craciun. De la cinci ani incepe sa se cumuleze o experienta personala care sa faca sa apara primele indoieli cu privire la aceasta, ceea ce nu inseamna o renuntare la ideea realitarii lui Mos Craciun.
Bineinteles nu trebuie continuat prea mult si nici nu trebuie spus copilului ca Mos Craciun nu-i aduce cadouri daca nu e ascultator, etc. Daca parintii exagereaza insa si par sa creada in Mos Craciun mai serios decat copilul, acesta nu le va mai putea marturisi:”stii copiii mi-au spus ca nu exista Mos Craciun”. In momentul acela ei trebuie sa-i explice diferenta dintre un mit si o persoana vie, care s-a nascut, a avut parinti, care a crescut si va muri si care, ca orice fiinta omeneasca, locuieste intr-o casa pe pamant si nu in cer.
“Dar Mos Craciun cel adevarat nu exista?” Atunci trebuie sa-i spunem copilului ca cel adevarat e doar in inima noastra. E ca si cum ne-am inchipui un spiridus urias. Cand suntem mici ne place sa ne inchipuim ca spiridusii exista. Mos Craciun nu s-a nascut, nu are un tata si o mama. El nu e viu; el traieste numai de Craciun in inima celor care vor sa faca o surpriza placuta si o bucurie copiilor lor. “Bineinteles ca si tu poti fii Mos Craciun.” O sa ne punem pantofii eu cu tata si tu ai sa pui lucruri in ei si ai sa stii ca tu ai fost Mos Craciun pentru noi. Iar eu voi spune:”multumesc Mos Craciun”. Dar lui tata n-am sa-i spun ca esti tu, va fi o surpriza pentru el.

Psiholog Claudia Georgescu

Este necesar  sa stie aceste lucruri de mici, in sensul ca niciodata nu trebuie sa li se ascunda o asemenea situatie. Mai tarziu, raspunsul va fi mai explicit, atunci cand copilul va pune intrebarea direct,  fie din proprie initiativa, fie in urma unui comentariu pe care la auzit. Dar cel mai important este ca parintii sa nu doreasca
niciodata sa-i ascunda aceste lucruri. “De ce persoana aceea a spus ca nu e taticul meu,  cand e taticul meu?” Atunci, imediat mama sau tatal care au auzit aceasta intrebare trebuie sa-i spuna adevarul. Fiecare fiinta umana are propriile sale dificultati. Cred ca cel mai important lucru este ca parintii sa-si asume situatia
in care se afla,  indiferent ca ea este legala sau nu;  de asemenea, sa-i poata spune copilului din cine s-a nascut, precum si faptul ca viata lui are un sens atat pentru mama care l-a adus pe lume, cat si pentru tatal care l-a conceput. Cand pentru parinti situatia este clara, nu trebuie sa se prefaca ca nu  au auzit;  de indata ce copilul a pus intrebarea, raspunsul trebuie sa fie cel adevarat. E in joc increderea pe care o va avea in el si in proprii sai parinti. Faptul ca va intelege sau nu e o alta  problema.  Intr-o zi va pune intrebarea mai precis “Cutare mi-a spus ca nu esti casatorita cu taticu” sau “ca nu esti casatorit cu mamica.”-”E adevarat? Am asteptat sa cresti ca sa poti intelege aceste lucruri. Sunt tatal tau adevarat,  desi porti  numele de fata al mamei tale”. sau “Eu nu sunt tatal tau adevarat,  dar te consider copilul meu.  Traiesc alaturi de mama ta pentru ca ne iubim si pentru ca ea s-a despartit de tatal tau ” sau “Tatal tau adevarat a fost un barbat pe care mama ta l-a iubit , dar nu s-au casatorit” etc.
Daca in prezent parintii traiesc despartiti, fiecare il iubeste si amandoi se simt responsabili fata de el pana in momentul in care isi va asuma singur aceasta responsabilitate. Numele de familie pe care il poarta trebuie sa-i fie explicat in legatura cu legea care reglementeaza pentru toti starea civila si el nu corespunde
intotdeauna numelui celui care l-a procreat sau fata de care el are sentimente filiale.
Copiii au uneori multi tatici, dar au numai un singur tata; de asemenea au o singura mama care i-a purtat in pantecul ei,  si acest lucru trebuie sa li se spuna, deoarece de multe ori au multe alte mamici,  de la educatoarea care se ocupa de ei pana la bunica.

Psiholog  Claudia Georgescu

Un copil care sufera de colici, sanatos in rest,  poate plange cateodata sase,  sapte ore pe zi?
Cred ca un sugar care plange atat de mult a avut o nastere traumatizanta sau a fost mai sensibil la separarea de corpul mamei sau, atunci cand era in uter, mama lui era nervoasa.
Mamele trebuie sa fie incurajate sa-si tina cat mai mult copilul lipit de corpul lor. Atunci cand nu pot sa o faca, ele trebuie sa-i vorbeasca, sa-l tina mereu in preajma lor, sa-l legene cand plange. Nu are nici un rost sa lasi un copil sa planga pe motiv ca aceste colici vor disparea de la sine. Copilul simte lumea, iar lumea lui este mama. Nu trebuie lasat sa planga singur. Este bine sa auda o voce cunoscuta care sa-l faca sa se simta aparat. Sa nu uitam ca el recunoaste vocea mamei pe care a auzut-o in uter. Un copil mic trebuie luat in brate, cu atat
mai mult cu cat in zilele noastre el nu mai este inconjurat de bunici sau de o familie numeroasa. Multi copii care plang se linistesc imediat ce sunt luati in brate sau sunt leganati. Este bine ca atunci cand mama face aceste lucruri sa nu fie nervoasa, ca sa nu-i transmita copilului aceasta stare.
Mai sunt si copii care trebuie ajutati pentru ca au dificultati in digerarea laptelui. In trecut erau multe leacuri babesti foarte simple, dar acum exista lapte praf foarte bine adaptat pentru sugari.
Se mai poate face ceva, un lucru la care mamele se gandesc mai rar: sa maseze usor, pe deasupra scutecelor, burtica copilului; asta il ajuta sa nu-i fie frig la burtica, iar daca e ud sa fie schimbat si sa i se puna ceva cald. Toate aceste nimicuri sunt foarte importante.
Sa nu se uite faptul ca, la unii sugari aceste dureri de burta pot fi semnul unor boli mai grave. Si apoi repet, copilului sa i se vorbeasca cu blandete, cu calm, sa nu i se spuna niciodata: “Taci” pe un ton ridicat.Copilul va tacea, dar va fi cu atat mai angoasat cu cat, supunandu-se dorintei mamei, nu-si va mai putea exprima angoasa. E mai bine sa i se spuna: “Te doare burtica dragul mamei”. Cuvinte simple in timp ce mama e la bucatarie sau are treaba in casa.

Psiholog Claudia Georgescu