Copilul Meu!

Ar fi bine sa stim ca un copil care are o reactie neasteptata are intotdeauna un motiv. Se vorbeste adesea despre capriciile copilului. In fond, cand un copil are brusc o reactie neasteptata, care pune in incurcatura pe toata lumea, ar fi de referat sa stim ce se intampla. Atunci cand un copil se opreste pe strada si nu mai vrea sa mearga mai departe ar putea fi din cauza ca: nu-i plac pantofii pe care ii are; poate nu vrea sa mearga mai departe de locul acela;  poate ca adultul merge prea repede sau poate ca ar vrea sa mearga cu caruciorul, in timp ce noi credem ca e destul de mare incat sa mearga pe jos.
“A petrecut o vacanta frumoasa, se tine foarte bine pe picioare”. Dar nu e adevarat! Vazandu-se in acelasi loc dupa vacanta, el vrea sa fie ca inainte, sa mearga cu caruciorul. Nu va mai dura mult. Capriciile apar dintr-o lipsa de intelegere a copilului. El nu se mai intelege pentru ca adultul nu-l mai intelege. Este cazul oricarui copil vioi si inteligent, care vrea sa ne transmita ce doreste dar nu stie cum sa faca acest lucru. In astfel de momente devine recalcitrant, protesteaza, tipa, iar de multe ori reactia adultului este tot de a tipa la copil. Nu asa se procedeaza, ci mai degraba incercand sa-l intelegem, spunandu-ne ca “exista un motiv”, si mai ales sa nu facem o drama din acest lucru.
Sa ne gandim la un copil care merge pentru prima data la scoala. Sunt copii care asteapta acest moment cu nerabdare, pentru ca vor avea ghiozdan, carti, teme etc. Apoi visul li se implineste, ajung la scoala, unde se trezesc alaturi de alti copii, au teme de facut si nu se asteptau sa fie asa. Cand se intorc acasa sau cand mama vine sa-i ia de la scoala, acesti copii sunt foarte nelinistiti ba chiar nu mai vor sa mearga deloc la scoala. Lucrurile trebuie luate treptat: nu trebuie bruscat un copil care are o anumita fobie. Poate ca tatal ar putea intr-o zi sa-si lase treburile si sa mearga sa-l ia de la scoala, sau sa-l duca dimineata. Sunt anumite probleme pe care le poate  rezolva cu succes si tatal copilului atata timp cat da dovada de rabdare si intelegere. Este indicat ca si tatal sa fie “prezent” in viata copilului si sa ia cunostinta de problemele pe care le are copilul si nu sa “mute” aceasta respondabilitate doar in grija mamei sau a altor persoane.

Psiholog Claudia Georgescu

Haideti sa lamurim mai intai ce inseamna un copil stangaci. Un copil stangaci foloseste mana stanga pentru a apuca obiectele, a scrie, a desena, a se pieptana, a se spala pe dinti, a deschide cartea, a manca, a bate cu ciocanul etc.
Parintii trebuie sa stie ca, in general, toti copiii folosesc in egala masura mana stanga si mana dreapta – cu exceptia celor care folosesc de la inceput exclusiv mana dreapta si care sunt foarte putini. Cu cat copiii folosesc mai multa vreme ambele parti ale corpului devin astfel indemanatici si cu atat e mai bine. Copiilor nu trebuie sa li se spuna ca exista o mana buna si alta care nu e buna.
Pot fi de pilda, invatati ca pentru a spune la revedere trebuie sa dea mana dreapta. Dar daca copilul intinde mana stanga, nu trebuie sa i se spuna:”nu e mana buna”. Pur si simplu se intinde mana dreapta si copilul trebuie sa intinda mana dreapta.
Important este sa nu fie puse obstacole in calea dezvoltarii structurii neurologice a copilului, structura care se stabileste incet, o data cu cresterea si care devine vizibila o data cu deprinderea scrierii si indemanarea pe care o dobandeste la jocurile mai dificile. Un parinte trebuie sa fie la fel de multumit daca are un copil care foloseste mana stanga sau unul care foloseste mana dreapta.
In Statele Unite exista scule fabricate diferit, pentru dreptaci si pentru stangaci, pentru ca se pare ca aceia care folosesc mana stanga reprezinta 36% din consumatori.
Copilul stangaci nu trebuie contrariat in mod sistematic. Nu e sanatos si poate fi chiar daunator. Din punct de vedere neurologic proectia scrisului din creier este pentru partea stanga. Fortarea unui stangaci adevarat poate duce la o inhibare a expresivitatii sale si poate deseori, induce fie lipsa totala de indemanare la nivel motor, fie balbaiala, fie la nivel mai profund, angoasa.
Dar in nici un caz – indiferent de mana preferata sa nu li se permita sa scrie in contrasens. In limbile care se scrie de la dreapta la stanga si o persoana care foloseste mana dreapta va scrie de la dreapta la stanga. Deci sensul scrierii nu are nici o legatura cu “stangacii”. De asemenea, conventia de a scrie de la stanga la dreapta este atat de importanta, incat daca il lasam pe copil sa se obisnuiasca cu scrisul de la dreapta la stanga inseamna ca ii creeam probleme pentru viitor. Mai bine ii spunem “Nu ai scris, ai desenat.”De acord? Daca scrii atunci o faci de la stanga la dreapta.

Psiholog Claudia Georgescu

Pentru a-i invata pe copii valoarea banilor, trebuie sa li se vorbeasca despre pretul lucrurilor, despre bugetul lunar al familiei in cifre si nu spunandu-li-se: “viata este foarte scumpa, trebuie sa muncesti ca sa castigi”. Fara adjective si adverbe. Copilul trebuie sa stie pretul painii, al carnii care se mananca la masa, al legumelor. Sa stie cat costa imbracamintea lui sau cat ar putea costa o imbracaminte asemanatoare, ce suma de bani trebuie prevazuta pentru perioada in care va merge la scoala. E bine ca inca de la 6-7 ani copilul sa stie toate aceste lucruri.

I se poate explica atunci cand, de pilda, are nevoie de o guma: “uite guma asta costa atat” sau de un creion: “e bine sa luam un creion bun.” Sa fii atent cum il ascuti ca sa poti sa scrii cu el cat mai mult. Am putea cumpara si un creion ieftin, numai ca nu e bun de nimic. Sau in loc sa i se cumpere rechizitele scolare pe care le doreste, sa i se spuna : “acestia sunt banii pe care ti-i dau pentru scoala. Sa vedem ce poti sa-ti cumperi din ei”, calculand impreuna , inainte de a cumpara cum fac si adultii. Astfel se vorbeste despre bani in mod concret, plecand de la obiecte concrete, de uz curent, obiecte folositoare sau numai placute. Dar toate acestea nu au sens decat atunci cand copilul stie care este bugetul familiei.

Cand un copil are bani de buzunar trebuie sfatuit cum sa-i cheltuiasca. Sunt copii care primesc o anumita suma si care nu stiu pe ce au cheltuit-o. Atunci li se poate explica : “daca ti-ai fi facut niste socoteli, ti-ai fi dat seama ca banii cheltuiti in ultimele trei patru saptamani pe prostii si pe bomboane ti-ar fi ajuns sa-ti cumperi ce-ti doresti acum”. Exemplele realiste, nu-i impiedica totusi sa viseze. Visul si banii ne dau voie sa visam. Avand o mica suma de bani copilul isi spune: “as putea sa-mi cumpar asta”, iar parintii il avertizeaza: “nu te grabii, pentru ca maine vei dori sa-ti cumperi altceva”. In consecinta, facand economii(copiii deprind repede acest lucru) copilul invata sa si viseze, dar constata in acelasi timp ca un vis poate sa si treaca. Cateodata visele se implinesc, dar cateodata trec fiind inlocuite cu alte dorinte. “Ce bine am facut ca nu mi-am cheltuit banii, isi spune el pentru ca acum vreau sa-mi cumpar altceva”.  Copilul care primeste bani regulat, ajinge la aceasta concluzie pe la varsta de 12-13 ani. El stie ca va fi stapan pe puterea pe care ti-o dau banii, daca nu-i va cheltui pe toti odata. Nu trebuie sa ne lasam dominati de bani, ci sa-i folosim noi, transformandu-i in lucruri utile. Daca copilul reuseste sa inteleaga acest lucru, isi va spune:”a meritat sa-mi cumpar asta”.

Apoi mai este si un alt aspect al banului. Din nefericire banii sunt si simbolul puterii. Dar despre ce putere poate fi vorba daca te lasi orbit de ea? In legatura cu aceasta, parintii ii pot spune copilului: “Il pretuiesc mult pe tatal tau, chiar daca castiga mai putin decat vecinul nostru. Important este ca noi pretuim si altceva, nu numai valoarea pe care ti-o dau banii.”

Un copil poate fi ajutat astfel, sa inteleaga in acelasi timp valoarea simbolica a banilor, valoarea lor concreta, reala, precum si valoarea lor imaginara. Problema banilor constituie o experienta importanta, care-l obisnuieste pe copil cu viata sociala.

Psiholog Caludia Georgescu

CLINICA TERAPIAM, in colaborare AITA (Asociatia pentru Intreventie Terapeutica in Autism) si firma producatoare de materiale educationale Edurelle, in cadrul CAMPANIEI DE INFORMARE asupra problematicii autismului si tehnicilor de interventie in autism, invita parintii dar si specialistii care lucreaza cu copiii cu autism la cursul de informare:

TEHNICI DE TERAPIE COMPORTAMENTALA APLICATA LA COPILUL CU AUTISM
Data: 28 februarie 2009
Locatia: Bucuresti, Clinica TerapiaM, Str. Dumbrava Rosie Nr. 12A, Sector 2, Bucuresti, zona Romana (langa parcul Gradina Icoanei)
Durata: 5 ore (10.00 -15.00)

Trainer: Daniela Martinescu (Cucuruz) – psiholog, specializare in recuperarea si terapia copiilor cu autism (ABA)
Tematica si programul cursului:
10.00 – 12.00 Terapia comportamentala aplicata (ABA): principii de terapie, ABC, recompense, Sd, Prompt, reguli de masterare, abordarea piramidala etc)
12.15 – 14.00 Programele terapiei comportamentale (selectiv). Exemple de programe pentru dezvoltarea limbajului receptiv si expresiv, pentru dezvoltarea abilitatilor de joc, pentru dezvoltarea abilitatilor cognitive, motorii, pentru stabilirea cooperarii si contactului vizual, pentru inlaturarea / corectarea / inlocuirea comportamentelor neadecvate si autostimularilor etc.
14.15 – 15.00 PECS – Sistemul alternativ de comunicare cu ajutorul imaginilor.

Termenul limita de inscriere: 26 februarie (in limita locurilor disponibile)
Informatii si inscriere:, tel: 0722.635078, terapie_in_autism@yahoo.com
Taxa de participare: 100 ron, se achita in ziua cursului

*Se acorda diploma de participare. Nu se acorda credite din partea Colegiului Psihologilor